Ce cunoștințe de principiu trebuie stăpânite în timpul utilizării conductometrului? În primul rând, pentru a evita polarizarea electrodului, contorul generează un semnal sinusoidal de înaltă stabilitate și îl aplică electrodului. Curentul care curge prin electrod este proporțional cu conductivitatea soluției măsurate. După ce contorul convertește curentul de la un amplificator operațional de înaltă impedanță într-un semnal de tensiune, după amplificarea semnalului controlat prin program, detectarea sensibilă la fază și filtrarea, se obține semnalul de potențial care reflectă conductivitatea; microprocesorul comută prin comutator pentru a eșantiona alternativ semnalul de temperatură și semnalul de conductivitate. După calcul și compensarea temperaturii, soluția măsurată este obținută la 25°C. Valoarea conductivității la momentul respectiv și valoarea temperaturii la momentul respectiv sunt.
Câmpul electric care determină mișcarea ionilor în soluția măsurată este generat de cei doi electrozi care sunt în contact direct cu soluția. Perechea de electrozi de măsurare trebuie să fie fabricată din materiale rezistente la substanțe chimice. În practică, se utilizează adesea materiale precum titanul. Electrodul de măsurare compus din doi electrozi se numește electrod Kohlrausch.
Măsurarea conductivității trebuie să clarifice două aspecte. Unul este conductivitatea soluției, iar celălalt este relația geometrică 1/A din soluție. Conductivitatea poate fi obținută prin măsurarea curentului și a tensiunii. Acest principiu de măsurare este aplicat în instrumentele de măsurare cu afișaj direct de astăzi.
Și K = L/A
A —— Placa efectivă a electrodului de măsurare
L —— Distanța dintre cele două plăci
Valoarea acesteia se numește constanta celulei. În prezența unui câmp electric uniform între electrozi, constanta electrodului poate fi calculată prin dimensiuni geometrice. Când două plăci pătrate cu o suprafață de 1 cm² sunt separate de 1 cm pentru a forma un electrod, constanta acestui electrod este K=1 cm-1. Dacă valoarea conductivității G=1000 μS măsurată cu această pereche de electrozi, atunci conductivitatea soluției testate este K=1000 μS/cm.
În circumstanțe normale, electrodul formează adesea un câmp electric parțial neuniform. În acest caz, constanta celulei trebuie determinată cu o soluție standard. Soluțiile standard utilizează, în general, soluție de KCl. Acest lucru se datorează faptului că conductivitatea KCl este foarte stabilă și precisă la diferite temperaturi și concentrații. Conductivitatea unei soluții de KCl 0,1 mol/l la 25°C este de 12,88 mS/CM.
Așa-numitul câmp electric neuniform (numit și câmp de dispersie, câmp de scurgere) nu are o constantă, ci este legat de tipul și concentrația ionilor. Prin urmare, un electrod cu câmp de dispersie pur este cel mai slab electrod și nu poate satisface nevoile unui interval larg de măsurare printr-o singură calibrare.
2. Care este domeniul de aplicare al conductometrului?
Domenii aplicabile: Poate fi utilizat pe scară largă în monitorizarea continuă a valorilor conductivității în soluții precum energia termică, îngrășămintele chimice, metalurgia, protecția mediului, produsele farmaceutice, biochimice, alimentele și apa de la robinet.
3. Care este constanta celulei conductometrului?
„Conform formulei K=S/G, constanta celulei K poate fi obținută prin măsurarea conductanței G a electrodului de conductivitate într-o anumită concentrație de soluție KCL. În acest moment, conductivitatea S a soluției KCL este cunoscută.”
Constanta electrodului senzorului de conductivitate descrie cu exactitate proprietățile geometrice ale celor doi electrozi ai senzorului. Este raportul dintre lungimea probei în zona critică dintre cei 2 electrozi. Aceasta afectează direct sensibilitatea și precizia măsurătorii. Măsurarea probelor cu conductivitate scăzută necesită constante celulare scăzute. Măsurarea probelor cu conductivitate ridicată necesită constante celulare ridicate. Instrumentul de măsurare trebuie să cunoască constanta celulară a senzorului de conductivitate conectat și să ajusteze specificațiile de citire în consecință.
4. Care sunt constantele celulelor conductometrului?
Electrodul de conductivitate cu doi electrozi este în prezent cel mai utilizat tip de electrod de conductivitate în China. Structura electrodului experimental de conductivitate cu doi electrozi constă în sinterizarea a două foi de platină pe două foi de sticlă paralele sau pe peretele interior al unui tub rotund de sticlă pentru a ajusta aria și distanța foii de platină. Electrozii de conductivitate pot avea valori constante diferite. De obicei, există K=1, K=5, K=10 și alte tipuri.
Principiul funcționării conductometrului este foarte important. Atunci când alegeți un produs, trebuie să alegeți și un producător bun.
Data publicării: 15 decembrie 2021